De ce Pilat din Pont l-a Condamnat la Moarte pe Iisus?

Conform legilor in vigoare, sentinta trebuia confirmata de procuratorul roman, care detinea asa-numitul "ius gladii", doar el putea sa ceara sa fie dusa la indeplinire. Procurator in Iudeea era Pilat din Pont. Contemporanii sai, cum ar fi Flavius Josephus si Philon din Alexandria, il descriu ca pe un santajist, tiran, exploatator si om coruptibil: "Era crud, iar inima lui impietrita nu cunostea mila. Pe vremea lui domneau in Iudeea coruptia si violenta, jafurile, oprimarea, umilirile, executiile fara interogatoriu judecatoresc si o cruzime fara limita". Ca Pilat ii ura si ii dispretuia pe evrei, simtisera de multe ori si foarte clar. Pilat trebuie sa fi recunoscut imediat ca acuzatul Iisus era o tinta a urii aprinse de farisei. Acest lucru ar fi trebuit sa fie un motiv suficient ca sa respinga cererea si sa-l elibereze. Intr-adevar, la inceput l-a declarat fara ezitare nevinovat. 

Si Pilat a zis catre arhierei si catre multimi: "Nu gasesc nicio vina in Omul acesta". Dar multimea, mobilizata si atatata de oamenii Consiliului, insista mai departe: Pedeapsa cu moartea! Pilat din Pont cedeaza. Cum s-a facut ca tiranicul dusman al evreilor a cedat dorintei acestora? Evanghelia dupa Ioan contine o explicatie concludenta: "iudeii strigau zicand: Daca il eliberezi pe Acesta, nu esti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine imparat este impotriva Cezarului". O amenintare politica periculoasa pentru Pilat, care spunea clar: instiintare la Roma despre neglijenta in slujba, despre eliberarea unui rebel. A "se face pe sine imparat" insemna tradarea imparatului roman; dupa Lex Iuliana aceasta se pedepsea cu moartea. Pilat a dat inapoi in fata acestei amenintari neechivoce, inca nu uitase ca evreii ii dadusera deja curs o data.