Am aruncat un an de blogging la gunoi in câteva minute. Ce m-a apucat? Nimic, sunt doar satula de toate porcariile alea, nu-mi doresc sa le mai vad vreodata. Tot ce am scris erau tâmpenii, dupa tâmpenii, dupa tâmpenii. Nu-mi pot da seama ce a fost în capul meu în vremea aceea, îmi pare bine ca m-am desteptat. Înainte nu pareau tâmpenii, acum par pentru ca a trecut timpul. Poate peste un an voi sterge din nou totul. Ha, asta îmi aminteste de primul meu blog, In The Dark. Si el era o tâmpenie, totusi o tâmpenie cu care m-am mândrit multa vreme pâna sa îl rad de pe fata internetului. Însa blogusorul asta l-am facut acum si nu o sa îl mai pot sterge, îmi place de el, poate pentru ca nu sunt singura. Poate ca ar trebui sa ma simt putin prost, dar nu se întâmpla. Ma simt de parca am renascut, ca si cum as fi scapat de povara trecutului. Poate am facut-o. Sau poate e doar o falsa impresie. Oricum sunt prea multe "poate" de analizat, nu vreau sa ma chinui. Simt ca vreau sa zâmbesc si sa compun ceva, orice, dar nu-mi vine nimic in gand, decât gânduri d-astea patetice cu un nou început si alte sentimentalisme, gânduri pe care nu vreau sa le pun deocamdata aici. Nu am de gând sa scriu asa ceva, nici sa mai lungesc postul asa ca va las.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu