A trecut vara. Si in mod surprinzator nu plang dupa ea. Bineinteles, o sa imi fie dor de frecat menta la greu si pijamale toata ziua. Dar adevaratul motiv pentru care nu voiam sa se termine in anii trecuti era pentru ca imi era frica de ce ma asteapta la facultate. Inca imi amintesc cat de oribil ma simteam anul trecut. "Cum voi supravietui eu un an singura?!". Am avut si o postare "Mi-e frica de facultate"... Si acum imi e putin frica. Nu cunosc pe nimeni. Surprinzator, am primit exact ce mi-am dorit. O sa reusesc sa imi fac macar un prieten, ce profesori crizati ma mai asteapta si acolo, o sa continui sa fiu ciudata retrasa care nu vorbeste cu nimeni? Si sunt doar cateva din intrebarile care ma sperie. De anul asta sunt boobaca! Adorabil,nu?... De ce ar trebui sa fie ceva deranjant? Bobocii sunt draguti. Revenind la vara asta... Am intalnit niste persoane minunate, am primit si daruit imbratisari si mi-am trait drama vietii. Si e suficient pentru mine. Nici nu imi doream mai mult. Desi drama aia nu s-a terminat frumos. Nu s-a terminat deloc frumos, dar presupun ca putea fi si mai rau... chiar daca nu imi vine nici un scenariu mai urat in minte acum. A fost finalul meu clasic. Sentimentele mele n-au contat. Si daca mie nu imi mai pasa, atunci se sterge cu buretele totul. Si urasc asta. "Nu vreau sa doara, nu vreau sa para c-am pierdut"... Niste versuri de la Vita de Vie preluate de aici care se potrivesc... Da. Am pierdut. Intr-un mod dureros. Vara s-a terminat. Daca imi va parea rau sau nu, depinde de cum va fi liceul. Oricum imi era dor de ploaie, de vreme racoroasa si hanorace. Poate reusesc ca ma schimb... Mereu am urat toamna. Mi se parea mohorata si trista. Acum imi place. Chiar o asteptam.