Dialog cu Ana


Esti ciudata! Tu toata esti ciudata! Si atunci am tresarit putin. Nu am putut scoate decat un "Hey!" ce se poate interpreta ca un "Ce vrei sa spui?". Am crezut ca nu-mi mai pasa dar se pare ca nu este asa. Si acum ma aflam in situatia asta cand nu stiam ce sa raspund. Eu stiu ca oamenilor nu le plac ciudatii. Apoi a venit raspunsul: E un compliment. Voiam sa spun ca esti tu! Totul a pornit de la faptul ca i-am spus ca eu nu port martisor. Si astazi mi-a mai facut complimentul asta de trei ori. Desi nu stiu ce sa cred. Atata timp s-a spus asta despre mine ca fiind un lucru rau. Si acum vine ea si imi spune ca este un compliment. Cum ar trebui sa ma simt? Oricum, doar pentru ca sunt in alt loc, cu alti oameni, eu sunt aceeasi persoana... din pacate. Sunt la fel de timida, si inca mai sunt descrisa ca emo si ciudata. Tot Ana este aceeasi care m-a intrebat daca sunt un fel de emo. Iar acum imi spune ca sunt ciudata... ca un compliment. Dar nu ma simt incantata sau oricum altcumva cand aud asta. Ma simt doar de parca nu o pot crede. Nu pot crede ca poate fi compliment. Sau ca am gasit o persoana care considera asta un compliment. Sunt ciudata. Pentru ca sunt... eu. Ce mai explicatie. Oricum a fost cel putin surprinzator. Mereu spune lucruri de genul. Lucruri pe care le-am mai auzit inainte, dar parca acum nu mai suna atat de rau.